Mi-am pierdut cheile intr-un act de incredibila graba. Eram pe fuga ca de obicei incercand sa ajung la timp si am considerat ca, a arunca toate lucrurile pe scaunul din dreapta, este cea mai buna decizie ce putea fi luata in vremurile acestea tulburi.

Seara, incercand sa reiau firul actiunii, imi aduc aminte cat de simplu era inainte.

Aveam o singura cheie. Era galbena si mica. Am primit-o in clasa a II-a sau a III-a cand mama a decis ca imi sta destul de bine capul pe umeri cat sa nu raman fara ea. Mi-a dat un snur de pantof, a pus cheia pe el si mi l-a legat de gat.

Easy, simple and very efficient. I start to wonder if I should go back to basis